Vizitează-ne

 

Comuna Vadu Săpat este una din vetrele reprezentative de viaţă multimilenară din judeţul Prahova; s-au descoperit urme de locuire din paleoliticul mijlociu şi neoliticul timpuriu pretracic, de-a lungul epocii bronzului tracic şi a cizilizaţiei fierului la geto-daci, până în epoca formării poporului român: de la dacii liberi şi dacoromani, la românii vechi. Mica vale Budureasca se află în zona primelor dealuri subcarpatice, la 30 km est-nord-est de municipiul Ploieşti şi la 13 km nord-vest de Mizil; terasele râului Budureasca cuprind 31 de situri arheologice, cea mai densă grupare umană străveche în Dacia. Zona bogată a oferit condiţii bune de viaţă: apă – şi azi Puţul Tătarului este renumit în zonă – pământ pentru cultură şi păşunat, lemne şi piatră, un loc excelent ca adăpost de intemperii şi năvăliri; din minereul de fier, încă din secolele VI-V î.Ch. se extrăgea şi se prelucra fierul, meşteşug specializat care s-a dezvoltat treptat, cum arată atelierele de făurari din secolele II/I î.Ch. – VI/VII d.Ch. şi îndeosebi cuptoarele de redus minereul de fier, datând din secolele IV – VII d.Ch.; dezvoltarea înfloritoare este atestată de bogăţia descoperirilor de aici: unelte agricole şi meşteşugăreşti, obiecte casnice, tipare pentru podoabe şi numeroase accesorii vestimentare, ceramică locală şi de import, monede dacice, republicane romane, romane târzii şi bizantine, arătând un dezvoltat nivel de viaţă economico-socială şi culturală din vechi timpuri, propriu popoarelor sedentare.

Cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate aici de către arheologul Victor Teodorescu, în anul 1959, definind zona respectivă ca o veritabilă Rezervaţie Arheologică, un eşantion paleodemografic reprezentativ şi ilustrativ pentru continuitatea, stabilitatea activă multimilenară şi unitatea culturală a comunităţilor umane care au populat-o, exploatat-o şi umanizat-o. Activitatea de cercetare arheologică sistematică, a continuat an de an, etapizat, conform unei strategii menite să asigure continuitatea restituirii monografice şi a valorificării ştiinţifico-expoziţionale pe epoci şi culturi; evoluţia habitatului în zonă, în sec. V-VII d. Ch, este astfel documentată prin cercetările de la Puţul Tătarului (Bud. 4); Puţul lui Burdu (Bud.9), La Onceşti (Bud.5), la Brăneşti (Bud 6) unde nivelul culturii Ipoteşti-Cândeşti este cercetat aproape în întregime.

Sediul Rezervaţiei arheologice Budureasca care adăposteşte laboratorul de prelucrare primară a materialului arheologic colectat, depozitul de material ceramic şi osteologic, necesar statistic, o bibliotecă de lucru, cât şi instrumentarul necesar cercetării, una dintre primele amenajări de acest tip din ţară, suportă an de an îmbunătăţiri, reparaţii, optimizări pentru a rămâne etalon al organizării de şantier arheologic în judeţul Prahova şi în ţară.

Expoziţia permanentă „Arheositurile din Valea Budureasca” deschisă în anul 2001 la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova ilustrează relaţia cronologic-evolutivă dintre om şi ambientul geo-ecologic, decodificând modelele comportamentale, umane, istoric determinate, şi valorifică expoziţional principalele descoperiri arheologice făcute în cei aproape 50 de ani de cercetare sistematică a Văii Budureasca.